Nu

Nu nu nu si iarasi nu.
Daca ar fi fost da ar fi fost rau. Si intregul univers ar fi sucombat intr-o moarte clinica indulcita doar ocazional de ocazii speciale special cu specialitati speciale special facute pentru aceste evenimente. Deci chiar nu.
Am fost tentat sa zic da, dar o sa zic in continuare nu. Iau pe nu in brate, ma culc cu el, ma trezesc cu el, il strang tare-n brate in timp ce dorm, il alint si ma adresez cu diminutive catre el, ma casatoresc cu el, fac dragoste cu el, ii spun ca-l iubesc si el tace si nu-mi zice nimic. Ma supar si ma culc separat. Ma ignora si nu-mi raspunde la telefoane. Il prind in oras plimbandu-se cu altul si vad cum altul il tine-n brate. Nuul e doar al meu, dar e nul si nu mai e nimic. Am avut vreodata ceva sau a fost intotdeauna nimic? Ce am avut de fapt? Ce-am tinut in brate? Ce-am alintat si cui i-am adresat diminutive? Cui i-am povestit intreaga mea viata si destinatia finala pe care o voi urma candva? Unde s-a dus? De unde a venit? Cine este nu?
Nu era? Da sau nu? Cine era da si cine era nu? Cum negi ceva ce nu este? Sau este? Nu este? Dubla negatie e afirmatie, deci am afirmat ceva ce nu a fost afirmat? Am imbratisat ce nu se putea imbratisa si am imbratisat nimic? Nimicul e ceva? Ceva e nimic? Daca ceva e nimic si totul este ceva, totul este nimic? Este totul nimic? Atunci cum alege fizz intre totul sau nimic? Alege fizz ceva? Are fizz puterea alegerii? A ales sa-si schimbe numele, dar alegerea lui este una falsa, caci totul este nimic si nimic este totul. Si deci orice poate fi ceva. Dar orice este totul si totul este orice? Daca orice este totul, si totul este nimic, orice este nimic, si eu sunt orice numai nimic nu. Deci sunt ceva, dar nimic. Sunt nimic sau sunt mic. Sunt in mod cert ceva. Ceva diferit de nimic. Ceva puternic. Ceva ce poate alege sa zica nu. Si zic nu. Si neg totul. Si intru intr-un cerc vicios in care negarea aduce afirmatie si afirmatia de dupa aduce alta negare. Si nu ajung nicaieri. Ma invart in cerc pana aflu toate zecimalele lui pi ca sa pot afla ce distanta am parcurs, dar pana am parcurs toate zecimalele, constat ca am parcurs de mai multe ori circumferinta, si-mi da peste cap socotelile de zecimale. Si ma intristez. Si afara-i frig si cerul incepe sa crape de ziua. Si daca reuseste sa crape, intreg universul se va napusti peste noi, caci scutul ce este cerul dispare, si poate un ciob de cer ma va lovi. Si ma va durea. Si voi striga iarasi nu. Si nu voi ajunge nicaieri. Sau voi ajunge undeva. Caci totul este nimic si nimic este totul.
Refuz sa cred ca nu este solutia. Deci cred ca este solutia. Caci cale de mijloc diferita nu mai gasesc. Si nici nu mai caut. Sau nu mai vreau sa caut. Sau nu. Mai bine o caut. Si nu o gasesc. Sau nu se vrea gasita. Pentru ca si ea este in negare. Si nu stie daca exista. Si nici nu afla. Pentru ca nu vrea. Pentru ca nu-si pune problema. Problema nu exista. Problema este ceva, si ceva nu este, pentru ca este nimic. Si deci nu este nicio problema. In afara de ceva. Care vrea neaparat sa fie o problema pentru ca refuza sa fie in solutie. Nu vrea sa fie in solutie, pentru ca-l dilueaza. Pe ceva. Si ceva se supara, si se enerveaza, si-i pocneste o vena si face un atac cerebral si moare. Si nu a inteles nimic. Si a inteles totul.